Executarea silită reprezintă ultima fază a unui proces de recuperare a unei datorii. Aceasta intervine atunci când un debitor nu își îndeplinește de bunăvoie obligațiile de plată stabilite printr-un document oficial.
Ea reprezintă modalitatea prin care creditorul, cu ajutorul unui executor judecătoresc, își poate realiza creanța împotriva debitorului, prin urmărirea silită a bunurilor și veniturilor acestuia.
Ce este executarea silită și cine o pornește
Executarea silită este o procedură reglementată de Codul de Procedură Civilă. Ea poate fi demarată doar în baza unui titlu executoriu. Un titlu executoriu poate fi o hotărâre judecătorească definitivă, un contract de credit sau un act autentic notarial.
Procedura începe la cererea creditorului (persoana căreia i se datorează banii) și este pusă în aplicare de executorul judecătoresc. Executorul trimite debitorului o somație prin care i se solicită plata datoriei în termenul legal.
În cazul neîndeplinirii obligației, executorul poate trece la măsuri concrete, cum ar fi: poprirea (blocarea conturilor sau reținerea de venituri), urmărirea silită a bunurilor mobile sau urmărirea silită a bunurilor imobile.
Măsuri de executare și limitele legale
Executarea silită se realizează asupra oricăror sume urmăribile, inclusiv venituri și disponibilități bănești în lei și valută. Există însă limite și excepții stricte prevăzute de lege pentru a proteja un minim de trai.
Nu pot fi poprite anumite venituri, precum ajutoarele de maternitate, ajutoarele sociale, diurnele sau bursele. Din salariu, se poate reține, de regulă, maximum o treime, iar dacă sunt mai multe popriri, maximum jumătate.
În cazul bunurilor imobile, Codul de Procedură Civilă prevede că nu poate fi supus executării silite spațiul minim locuit de debitor și familia sa. Totuși, această excepție nu se aplică pentru datoriile rezultate din infracțiuni.
Cum poți opri executarea silită
Principalul instrument legal prin care un debitor poate contesta sau opri temporar o executare silită este contestația la executare.
Contestația la executare
Contestația la executare este acțiunea prin care se solicită instanței anularea unui act de executare sau chiar a întregii proceduri, din motive de nelegalitate. Termenul general pentru depunerea contestației este de 15 zile de la data la care debitorul a luat cunoștință de act.
Cererea de suspendare provizorie
Odată cu depunerea contestației, debitorul poate solicita instanței și suspendarea executării silite. Suspendarea oprește temporar actele de executare (ex. poprirea) până la soluționarea contestației.
Încetarea executării silite
Executarea silită încetează de drept dacă obligația prevăzută în titlul executoriu a fost realizată integral sau dacă titlul executoriu a fost desființat prin hotărâre judecătorească.
De asemenea, executarea încetează dacă a fost anulată, sau dacă debitorul nu are bunuri urmăribile, deși, în acest caz, executorul poate relua procedura ulterior.
Ce trebuie să faci imediat
Dacă primești o comunicare privind executarea silită, primul pas este să te adresezi unui specialist juridic (avocat) pentru a analiza legalitatea procedurii. Nu ignora actele primite.
Acționați rapid, deoarece termenele (în special cel de 15 zile pentru contestație) sunt scurte și imperative. Verificarea imediată a temeiurilor legale și formularea contestației sunt esențiale pentru protejarea patrimoniului personal.